despre dragoste…in orice anotimp

Posted in ce am grait on octombrie 20, 2008 by jemanfish

Nu-mi vine sa cred ce repede trece timpul pe aici, prin tara asta ploioasa. Parca mai ieri-alaltaieri era iarna la mine acasa si zapada pana la genunchi si scriam “despre dragoste, iarna”.

E toamna si nu pot spune ca nu e frumos. Si tara asta care nu e a mea are copaci ce se imbraca in mii de culori, are vanturi reci si miros de iarna la apus de soare.  dar nu asta m-a determinat sa scriu, ci faptul ca am gasit pe blogul unui prieten taaaare drag un mesaj pentru mine-Jemanfish-si m-am emotionat.

Si faptul ca in acel mesaj se face referire la Micul Print inseamna ca pentru acest om minunat am ramas un vesnic copil calator…si asta e mare lucru…

multumesc C.

…chiar daca niciodata nu mi-ai vandut si mie macar un gram din marfa ta asa de pretioasa pe care o ambalezi asa de frumos

ca sa alungi tristetea

Posted in ia de asculta, you tube on iulie 8, 2008 by jemanfish

 

Muzica, draga de ea, cum ma scoate de fiecare data din mizerie…Doamne, ce bine ca exista muzica…muzica vesela, care-ti merge direct la suflet, care te face sa-ti misti fesele obosite din pat si sa te misti. Te scoate din cea mai neagra depresie, dintre cele mai negre ganduri…

Culmea e ca astia se numesc Rio Negro. Dar… asta-i viata

politica, bat-o vina

Posted in just art on iunie 26, 2008 by jemanfish

si tot asa, stand de vorba cu Gorbaciov despre deschidere (in general), te apuca o lehamite de nedescris. Eugenio Recuenso a intraznit totusi s-o descrie…si a facut-o al naibii de bine: mare chestie politica asta…

cu masca…fara masca…

Posted in just art on iunie 26, 2008 by jemanfish

intoarcere la Eugenio Recuenso

Posted in just art on iunie 26, 2008 by jemanfish

intoarcere la Eugenio Recuenso, la lumea lui fascinanta…fara comentarii, fara cuvinte, doar fotografie…

 

 

 

larisa – file din poveste

Posted in ce am grait on ianuarie 17, 2008 by jemanfish

Iata ce-mi povesteste astazi Andreea, depre o  veche cunostinta comuna, Larisa:

“Imi pare rau de narvii tai, insa n-am iesit din casa. Dar, SURPRIZA! Au venit INFORMATIILE la mine. Fix cum suspectam deja, Laris, la vederea nasului ucigator, a fugit de acasa, refugiata fiind si acum la casa regelui CIOABA. Tot ce are de facut e sa vada de puradei cand mamica si taticu-s la ghicit, furat omorat, jupuit. Are ditamai salar numai ca sa vada musafirii d-lui Cioaba ca are servitoare alba, adicatelea ca s-a ajuns si el olecuta pe scara sociala, nu numai cu malaiu’. Problema principala insa era valul de pe fata Larisei, asa ca nu-l credea nimeni ca-i alba, ca dupa ochii aia tampi nu poti sa vezi, poate fi orice, poate fi chiar bucuresteanca din Ferentari, ce dracu’, daca si aia o fi romanca..

Asa ca, la vreme de mare taina, regele, care-si ascundea cu greu umilinta, l-a chemat pe ciorditorul number one, zis si Strugurel, coleg cu el de servici pe doua districte, cutitar si papagal si mai ales tot ce vrei, si l-a trimis sa-i faca rost de un nas, nu conteaza de unde, cum arata sau alea alea, numai nas sa fie, drecu’ sa-l ieie de nas, ca s-o sculat pudismu-n aia de umbla de colo-colo cu tolu-n cap ca o mimoza, de se rad si cele mai sclerozate dintre ciori, care nu mai au nici fata si tot nu-s asa disperate, ca-n neamu tiganesc mai pierzi cate o trasatura faciala in smardoieli, doar!

Strugurel s-a gandit 3-7 minute, nici el nu mai stia “esact” cam cat s-a concentrat, apoi tinta acasa la ROMICA TOCIU si CORNEL PALADE, ca de ei stia el sigur ca au nas.I-a prins pe baieti ca nu stiu raspunsul la o ghicitoare si PAC! le-a taiat nasurile si le-a dus la Larisa sa-si aleaga ea pe care-l vrea. Aia pagubiti nu puteau ciripi ca-i santaja tiganii cu niste glume furate de la un fartate tigan mai sugubat, asa ca si-au luat nasuri de fier de pe piata neagra, de la unu Giorgian, fiind in graba mare ca erau in pauza de emisie de cacat.

M-am uitat si eu si nu se prea cunoaste, ca-s machiati de la casa Astor…Cand mai iese Larisa din Palat, poate mai aflu ceva, ca Piranda care ghicea la noi in parc s-a carat intr-o piata din Venetia si n-am prea pastrat legatura, ca eu mi-am spart globul si in post cu tarotu’ nu prea dau!”

zapada

Posted in ce am grait on ianuarie 4, 2008 by jemanfish

Au trecut sarbatorile. M-am intors in Bucuresti si am gasit totul ingropat sub zapada. Ei, asa da! Asta numesc eu iarna. Ma bucur ca am facut Craciunul si revelionul intr-un cadru alb, cu moldoveanii mei fara egal in arta distractiei, iar acum ma bucur pentru voi, cei care habar n-aveati ce inseamna cu adevarat “troieni”. Stiu singur ca cei mici se bucura, dar mai ales cei ramasi copii in sufletul lor.

Urmeaza un weekend pe saniuta.